ORAȘUL IANCA
Orașul Ianca a luat ființă în anul 1989, în temeiul Legii nr.2 privind îmbunătățirea organizării administrativ-teritoriale, prin schimbarea statutului de comună- reședință în cel de oraș, are în administrare satele: Plopu,Perișoru, Oprișenești,Târlele-Filiu, Berlești și Gara Ianca aflate în această structură încă de la reînființarea județului Brăila, din anul 1968 și are o suprafață de 606,17 ha, 2171 de case, 34 blocuri cu 980 apartamente, 24,122 km de străzi din care 16,234 km asfaltate și 7,888 km pietruite.
Situat în partea central-vestică a județului Brăila, teritoriul administrativ al Orașului Ianca are o suprafață de 18614 ha, din care: 15071 ha teren arabil, 1389 ha pășune, 771 ha lacuri, 150 ha vii,64 ha forestier și o populație de 11380, la recensământul din 2011.
În evoluția localității Ianca, de la origini și până în prezent, se disting trei perioade: târle, sat-reședință de comună și oraș.Înainte de a fi sat cu funcții administrative (comună), ca pretutindeni în câmpie, au existat mai multe târle ale crescătorilor de animale, de oi în special. Legenda spune că primul târlaș așezat în partea locului purta numele de Gheorghe Iancu, de la care se crede că viitorul sat și-a luat numele și care, din generație în generație
s-a identificat a fi nepot al cunoscutului haiduc Iancu Jianu. Credibilă sau nu, unică sau nu, legenda are….. parfumul ei, care vine dintr-o vreme în care câmpia era o împărăție a ierburilor și a urletelor sălbăticiunilor și era cutreierată, pentru dreptate , de haiduci.
Monografia județului Brăila, din 1971, menționează anul 1834, ca an de înființare a satului, cu funcții administrative(comună), de către proprietarul moșiei de atunci, C.Niculescu Drugănescu.Cu siguranță însă, adevăratul statut de comună l-a căpătat după anul 1864.
Inițial, satul a fost format din două părți: Ianca-partea cu ulița Sărățeni, iar cealaltă, Pogoanele Mici.
Saltul trecerii la statutul de oraș a fost un proces firesc iar etapa care l-a propulsat, cu adevărat, pentru obținerea acestuia a fost 1950 – 1989, etapa economiei socialiste, Ianca devenind un puternic centru polarizator pentru forța de muncă productivă din împrejurimi: Șuțești, Traian, Movila Miresii, Bordei Verde, ș.a dar și pentru alte domenii cum ar fi : finanțe, sănătate, învățământ, culte și cultură, sport, economie, servicii, etc. După 1989 această funcție polarizatoare s-a amplificat, iar din punct de vedere al sistematizării și dotării, pe toate planurile, a căpătat noi valențe funcționale și estetice.
Fiecare loc își are istoria lui, iar istoria lui face parte din istoria neamului așa cum fiecare locaș de cult are istoria lui, iar istoria lui este parte din istoria Bisericii Ortodoxe Române.
Istoria locașurilor de cult din Ianca este ca un râu căruia cu greu îi întrezărim izvorul, dar pe care îl simțim, îl vedem ducând cu el împlinirea visului de a avea locaș de închinare și de învățare, frumusețea slujbelor și înălțarea sufletului către Dumnezeu, mulțimea botezurilor și cununiilor, plânsul după cei plecați, lauda pentru binefacerile primite, eforturile credincioșilor împreunate cu cele ale slujitorilor bisericii și autorităților, întru înălțarea spiritului și credinței.
Istoria bisericilor din Ianca se împletește și ea din împliniri și neîpliniri, din bucurii și nenorociri,din pace și război, din foame și belșug, din zidire,demolare și iar zidire.
Două biserici s-au născut pe vatra comunei Ianca, Biserica cu hramul ”Sf. Ioan Botezătorul(1872), pe șoseaua Brăilei și Biserica cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului”(1834-1836),pe strada Sărățeni , care,deși distrusă în1915, avea să renască mai târziu, în 2001, în centrul civic al orașului. Astăzi,după mai bine de 10 ani, biserica se află într-un stadiu avansat al lucrărilor de construcție.
De asemenea, fiecare sat are biserica sa reprezentativă și anume: Biserica cu hramul ”Sf.Nicolae”(1931) – Plopu, Biserica cu hramul ”Sf. Ilie”(1927) – Oprișenești,Biserica cu hramul”Sfinții Arhangheli”(1894) – Perișoru, Biserica cu hramul ”Sf.Nicolae”(1937) – Târlele Filiu și Biserica cu hramul ”Sf. Nicolae”(1930) – Berlești.
Primele semne urbane apar în 1901 când ia ființă Banca Populară. Astăzi orașul găzduiește sediile agențiilor a cinci bănci de marcă din România și anume: Banca Comercială Romănă, BRD Groupe Societe Generale, Raiffeisen Bank, CEC Bank și Cooperativa Dunărea precum și un sediu de instituție publică locală a Agenției Naționale a Finanțelor Publice.
Anul 1904 a marcat înființarea spitatului rural care a reprezentat,aproape un secol,cea mai importantă unitate medicală din zonă și care din 2002 s-a transformat în unitate de asistență medico-socială(U.A.M.S) cu 20 de paturi, ce deservește parte a populației îmbătrânite și neputincioase a urbei. De asemenea, la capitolul sănătate umană și nu numai, orașul dispune de un dispensar uman cu mai multe cabinete medicale, de o farmacie și două dispensare veterinare (Ianca și Plopu), de două cabinete stomatologice, de cinci farmacii și drogherii umane(Ianca și Perișoru), de un cabinet medical privat, de un centru de recoltare a probelor de sânge, de puncte sanitare în fiecare sat component precum și de o unitate SMURD.
Ca localitate destul de puternică din punct de vedere economic, fiind centru negustoresc, Ianca a avut parte de înființarea unei școli cu mult înainte de data menționată în documente, anul 1939, când se semnalează funcționarea unei școli de băieți și primul învățător, Radu Stoica,școala mixtă apărând după 1867. În 1842, Școala Ianca era unită cu cea din Perișoru,până în 1880, a funcționat în case particulare,iar anul 1881 este apreciat de documente ca fiind anul înființării oficiale a școlii, ce avea să poarte denumirea de Școala Ianca, Școala Primară Mixtă de tip Urban( 1920) și Școala Primară Mixtă nr.1(după 1922).
Anul 1922 reprezintă începutul unei noi etape în evoluția învățământului din Ianca. Astfel, s-a dat în folosință Școala nr.2 din zona Sărățeni și a luat ființă Gimnaziul din Ianca,care a funcționat până în anul 1930.Evoluția școlii din localitate urmează apoi un drum sinuos, pe cât de greu pe atât de neașteptat, fiind vorba de evenimente sociale istorice majore din timpul celui de-al II –lea război mondial iar organizatoric se succed mai multe etape pentru aceasta. 1952-1953 reprezintă perioada de înființare a Școlii Medii Mixte de 10 ani, care poartă în timp mai multe denumiri, de la Liceul de Cultură Generală la Liceul de Petrol și Gaze (1977,1978),Grupul Școlar Industrial (2000) iar din 2005 și până în prezent Liceul Teoretic Constantin Angelescu.Astăzi, în structura organizatorică a liceului ființează și școala cu clasele I-VIII a cărei construcție a început după anul 1989 și s-a finalizat în anul 2008. În vecinătatea acesteia se regăsește grădinița nr.1(1900) ce face parte din grupul celor trei grădinițe existente în oraș a cărei lucrări de modernizare s-au finalizat în anul 2011.
Anul 1952 a însemnat înființarea școlii de tractoriști de pe lângă SMT Ianca care astăzi a devenit Grupul Școlar Nicolae Oncescu, a cărei clădire proprie datează din 1963-1964 și care din 2000 s-a unit cu Școala Generală nr.1 de pe Sărățeni.
Biblioteca orășenească” Georgeta Crainic”, împreună cu bibliotecile celor două edificii școlare pun la dispoziția cititorilor peste 20 000 de volume, de toate genurile.
În 1974 a luat ființă Casa Pionerilor devenită ulterior Clubul elevilor și-n al cărui sediu activează, din 1999 Muzeul Orașului Ianca care, prin grija fondatorilor săi, are permanenta preocupare de a valorifica mărturiile privind activitatea fostului Aerodrom Ianca și a slujitorilor lui.
După război, în 1951, a luat ființă , la Ianca, prima mare Unitate de aviație, cu avioane de reacție,”Divizia 3 Aviație Reactivă”care împreună cu Aerodromul au avut un rol deosebit în evoluția localității. Din păcate, în anul 2008 această unitate a fost dezafectată.
Domeniul cultură și sport este îmbogățit prin prezența în oraș a Casei de Cultură ”Ion Theodorescu Sion”(1994-1998) și a unui Cămin Cultural precum și a bazei sportive ”Ștefan Vrăbioru”, în suprafață de 26500 mp, cu 2500 de locuri, cu piscină pentru copii, cu teren de volei și cu teren sintetic de fotbal, cu nocturnă. Activitățile sportive, pentru iubitori, pot fi completate într-o modernă sală de sport ce se află în incinta Liceului Constantin Angelescu precum și în alte două locații moderne aparținând sectorului privat și anume o sală de gimastică în oraș și un complex sportiv în zona Oprișenești.
Zona economică a orașului poartă marca unor mari investitori industriali reprezentativi și anume: OMV Petrom (fosta schela de extracție, înființată în 1967, pe baza descoperirii zăcămintelor de țiței și gaze pe locațiile Plopu,Bordei-Verde,Oprișenești ),SC Bona Avis (abator de păsări),SC Agrimon (ferme de creșterea păsărilor ), Agricover (depozitarea cerealelor) precum și a unor mari asociații cu profil agrar cum ar fi: SC Miofan,
În timp, negustoria s-a transformat într-un comerț civilizat ce asigură o ofertă bogată și diversificată cetățenilor urbei, și nu numai. Așa vorbim, la nivelul anului 2011, de 306 persoane juridice și 163 persoane fizice autorizate precum și de 10 ateliere individuale(cismărie, mobilă,croitorie,tâmplărie,ș.a)
Locuitorii,indiferent de statutul organizatoric al localității, au avut privilegiul de a se bucura de tot ceea ce înseamnă asigurarea unor servicii publice calitative și necesare într-o lume civilizată cum ar fi: apă potabilă,canalizare(20%), gaze, electricitate, cablu tv, telefonie.